Pierdut în spaţiul temporal, eu stau pitit departe. Zăresc luna cu umbrele ei jucăuşe în luciul apei. Mi-e teamă să o privesc direct. Dacă îmi fură privirea? Te-aştept … tu nu vii. Mă amâni şi mă amâni. Nu-mi răspunzi la telefon. E greu, a fost greu dintotdeauna cu tine. Încerc să fac totul însă nu fac nimic. Am făcut ceva oare? Aştern pe hârtie gânduri, versuri şi ceva legat de Univers. Merg la local dar parcă nu mai e aşa cum era cu tine. Chelnerul mă întreabă dacă servesc ceva. Luna îmi zâmbeşte, stelele îşi continuă jocul.
Tu nu vii, eşti departe. Sufletul strigă, ploaia amplifică sentimentele. Plouă, îmi place, ca întotdeauna. O atmosferă super, pe fundal o melodie. Melodia noastră pe care de data asta o ascult singur. Îmi umplu nările cu parfumul unui trandafir albastru, cel care ţi-a plăcut dintotdeauna. Eşti departe … departeeee, departeeeee. Încerc să-mi înving teama şi privesc luna direct, norii se dau la o parte, stelele ce o înconjoară îmi şoptesc ceva, nu înţeleg. Mă duc mai aproape, mai aproape. Luna îmi spune că şi tu o priveşti. Măcar aşa suntem aproape. Da!