O zi mai fericita

A fost odata …

Dimineaţa, ora 9:00 … plouă mocăneşte, aşa cum îmi place mie, aşa cum am prins în fiecare toamnă pe munte, aproape de peştera Scărişoara. Plec agale spre muncă, mă gândesc oare cum o fi când nu voi mai munci şi voi sta aşa prin ploaie. Pe lângă mine, Regia se umple de studenţi grăbiţi că îi udă ploaia măruntă şi rară. Eu merg contra lor pe malul drept al Dâmboviţei şi încerc să-mi văd proiecţia pe luciul apei. De fiecare dată fac aşa. Fie că e calm sau nu, încerc să-mi reconstruiesc proiecţia pe luciul apei zbuciumat de picăturile mărunte şi rare.

[continue reading…]

0 comments

Pierdut în spaţiul temporal

A fost odata …

Pierdut în spaţiul temporal, eu stau pitit departe. Zăresc luna cu umbrele ei jucăuşe în luciul apei. Mi-e teamă să o privesc direct. Dacă îmi fură privirea? Te-aştept … tu nu vii. Mă amâni şi mă amâni. Nu-mi răspunzi la telefon. E greu, a fost greu dintotdeauna cu tine. Încerc să fac totul însă nu fac nimic. Am făcut ceva oare? Aştern pe hârtie gânduri, versuri şi ceva legat de Univers. Merg la local dar parcă nu mai e aşa cum era cu tine. Chelnerul mă întreabă dacă servesc ceva. Luna îmi zâmbeşte, stelele îşi continuă jocul.

[continue reading…]

0 comments

Se poate … încă sunt tare

A fost odata …

Chiar dacă totul doare. Se poate. Şi chiar dacă uneori nu mai suport, dau un mesaj şi cad ca mort. Şi plâng, nu-mi este frică, recunosc! Mi-e dor, tac, plâng, mă pierd în altele, … nu mă omor. Şi încă sper, speranţa moare ultima. Şi amintirile mă dor. Ajut, şi ajutat mă vreau în viitor. La bătrâneţe oare rănile mai dor? Şi la durere fizică voi rezista, dar oare ce va face inima? Se-alină iar cu lacrima? Şi-mi tremură în mână telefonul şi-aştept … nimic! nu-i momentan odorul. Aştept … că aşteptarea-i viitorul.

[continue reading…]

0 comments